Monday, 20 May 2013

The sculptural poetry of Brâncuşi



I always get my hopes and standards high and I get disappointed quite easily.
When travelling, this means that there are places or attractions that look worse than you’ve imagined them or seen them in pictures, some that match your mind’s image, and some that look and feel even better.
The Table of Silence
I have had my mind set on visiting Brâncuşi’s Sculptural Complex in Tg. Jiu for a long time. It was only possible a few weeks ago. I was a bit nervous while stepping into the park to see the works of Romania’s greatest sculptor, whose art was compared in terms of proportions and mastery to the monuments of Old Egypt.
The Endless Column
The coolness of the park and the overall green background allowed me to perceive the beautifully aligned Gate of Kiss [Poarta Sărutului] and Table of Silence [Masa Tăcerii] as contrasting to everything else in colour, lines, and simplicity. The fluster and force of the nature (with Jiu River flowing metres away from the Table of Silence) turn this frame into a majestic and solemn one, close to the image of a sanctuary in which all the sculptural elements – frugal if considered separately – conjoin to create a masterpiece.
To the North of Târgu Jiu, in another park and still aligned to the other two, I discovered Brâncuşi’s masterpiece – the Endless Column [Coloana Infinită] –, in an ocean of green… undisturbed… protected by the purity of an incredible vibe. As the beads of the column [as Bâncuşi would call them] shine when hit by the rays of the sun, the onlooker’s confidence and inner peace are somehow reassured. It’s magic!
…and I left with a deeper sense of belonging to my people, with a humble pride that a country like mine could nurture such talent, and with a secret yet obvious wish to come back to it all one day.      

Monday, 13 May 2013

Ce am făcut, până la urmă, de 1 Mai?


Acum 2 săptămâni, încercam să vă ofer nişte idei pentru petrecerea zilei de 1 Mai, spunându-vă totodată că aproape că mă hotărâsem asupra a ceea ce urma să fac. Chiar dacă am fost invitată de prieteni în drumeţie, m-am decis pentru un parcurs mai „domol” fiind conştientă că Paştele îl voi petrece în Retezat. Unde am fost?
Ei bine, am început parcursul din Braşov înspre Augustin, de aici urmând un drum pe care nu ne-am dorit iniţial să ajungem: 131C spre Racoş via Mateiaş. Acesta este, în fapt, un drum forestier, dar dacă aveţi o maşină pe care vă puteţi baza şi ceva timp la dispoziţie, vi-l recomand pentru răcoarea pădurii şi sălbăticia zonei.
Mmm...
De la Racoş, am pornit înspre Homorod, în căutarea vulcanilor noroioşi de la Băile Homorod. Pentru a-i găsi, faceţi dreapta la barieră (de altfel, orice GPS va şti să vă ghideze încolo). Vulcanii nu sunt pe atât de impresionanţi pe cât m-aş fi aşteptat, dar sunt fericită să găsesc un astfel de fenomen din nou în ţara mea. Din păcate, în zona vulcanilor era cam multă mizerie şi, sincer, puteau fi măcar un pic îngrădiţi şi marcaţi. Dar despre acest aspect, într-o altă postare.
Ne cuprinsese foamea, aşa că, trecând pe lângă Biserica Fortificată din Caţa (la care voi reveni pentru o vizită, căci aceasta, dar şi cea din Homorod prezintă un farmec aparte), am ajuns în Odorheiu Secuiesc, unde am luat prânzul pe terasa Restaurantului Pethő. Servirea şi ambianţa au fost la înălţime, iar porţiile – mari şi savuroase, ca să nu vă mai povestesc de încântarea pe care o reprezintă cele aproape 2 pagini cu deserturi pentru îndrăgostiţii de dulce (asemeni mie). Când am primit porţia de Somlói galuska cu frişcă şi ciocolată de casă rasă din belşug, mi-a scăpat un „Ce bine arată!”...
Spectacol de primăvară târzie
A urmat ultima parte – şi cea mai frumoasă – a zilei. Şi o recomand tuturor celor care trec prin zonă: Rezervaţia Ornitologică de la Sânpaul, judeţul Harghita. [Vizitarea am înţeles că s-ar face doar în grupuri organizate, conduse de un ghid. Puţinii oameni pe care i-am văzut însă în zonă nu ne-au putut lămuri în acest sens, aşa că ne-am hotărât totuşi să ne încercăm norocul.] Am ajuns acolo cu vreo două ore înainte de apus şi, la ieşirea din localitate, înainte de serpetinele de pe dealurile ce se văd în zare, ne-am îndreptat înspre lacul cel mai izolat, care ni s-a părut nouă că găzduieşte cele mai multe păsări. Ne-am apropiat pe jos şi am fost surprinşi de simfonia de sunete ce ne-a întâmpinat. Era clar cât de aproape ne găseam de aceste vieţuitoare, care stăteau ascunse de curioşi şi de razele soarelui în stuful ce înconjura lacul!... Nu ne-am lăsat însă şi am continuat plimbarea prin jurul lacului, iar animăluţele au început să se arate şi ele timide: o lebădă superbă, care a făcut spectacol, parcă ştiind că o surprindem în imagini, berze, mai multe specii de raţe... De pe dig le-am putut urmări cel mai bine şi tot acolo am găsit un adăpost de observare a păsărilor, care ne-a permis să stăm nemişcaţi şi să spionăm în tihnă.
  La plecare
Seara s-a încheiat cu un moment de relaxare maximă: o partidă de „Ingenious” pentru prima dată în această primăvară cu picioarele în iarba răcoroasă şi apoi un joc de peteca (de provenienţă braziliană). Şi apoi a urmat reîntoarcerea în frumosul nostru Braşov!         

Friday, 10 May 2013

Project Retezat [& Oltenia]



I haven’t posted in a while, but I had good reasons not to: I’ve been travelling. Our initial travel plan was designed to guide us through Retezat National Park for 4 days, but sometimes one has to adjust travel plans on the way.

Project Retezat [& Oltenia]:
  • Day 1:
-          We drove the 303 km to Râu de Mori Commune, Hunedoara County. From here, there are approx. 17 km left to Cabana Gura Zlata (775 m) on DJ685 (ensuite twin room: 90 lei/night; meals (even vegetarian) provided upon request; very welcoming personnel and owner and a great starting point for your treks through Retezat National Park; 0744648599; retezat.gurazlata@yahoo.com).
  • Day 2:
-          We had breakfast and started the hike through ‘Gemenele’ Scientific Reserve. How to get there? From the lodge, turn left and walk until you reach the nearest bridge. Turn right and follow the trail until you reach a big house on your left – it is the house of the Romanian Academy employees. It is time to show them your authorisation [to visit ‘Gemenele’ Scientific Reserve] and your IDs. There is a post dealing with the stages of obtaining the authorisation in Romanian, but please contact me if you are a foreigner and need additional details. Take the trail behind the house, to your left, then cross the bridge and continue until you see an iron gate, which marks the entrance into the reserve. The trail is very well marked (red arrow; mild; 3½-4 hrs.), so you can relax and enjoy your hike through one of the last primeval forests of Europe. There are two wooden tables along the way (the first one indicating that you’ve completed half of the trek and the second one indicating that you’ve completed three quarters of it). You will then have one quarter of the road left to ‘Casa Laborator’ (1770 m). From here, there are 30 more minutes to Tăul Gemenele (Gemenele Lake) (1934 m).
Gura Apei Dam
-          If you have time and are not tired, I recommend a visit to Gura Apei Dam, South of Cabana Gura Zlata. It provides a beautiful vista right before sunset and we witnessed an amazing show offered by two lovely foxes, so you might be in for some surprises before dinner. 
[Days 3 & 4 of our initial plan included a drive from Cabana Gura Zlata to a parking spot near Cabana Pietrele. We would hike from here to Lacul Bucura (Bucura Lake) (blue band; mild; 3½-4 hrs.) and camp near the lake. The following day, we would descend to Cabana Pietrele and return home. Because of the powdery snow and low temperatures, we decided to attempt this trek during summer. Consequently, we were forced to set up an ‘impromptu’ plan. See what we came up with!]
  • Day 3:
-          Right after breakfast, we headed (via Haţeg) to Târgu Jiu (137 km away). This city is noteworthy for the works of the greatest Romanian sculptor, Constantin Brâncuşi. You will find the Gate of Kiss (Poarta Sărutului) and the Table of Silence (Masa Tăcerii) in the Central Park. To see the artist’s masterpiece – the Endless Column (Coloana Infinitului) –, you will have to follow the road to Râmnicu Vâlcea. You will see the column and the park hosting it to your left after a five-minute drive.
-          We had lunch at the restaurant of Europa Hotel, conveniently located across the Central Park exit. The food was great and the portions were huge, followed by a small bill. 
-          We drove the 70 km to Horezu and spent our night there. We chose Pensiunea Criveanu (ensuite double room: 100 lei/night) and were by no means disappointed – see here why. For dinner, we settled for ‘Doi Cocoşi’ Restaurant – great food and service in a classy ambiance, topped with low prices.     
  • Day 4:
-          After breakfast (some snacks of our own – Pensiunea Criveanu does not provide any meals –), we headed to Horezu Monastery, impressive Brâncovenesc-style structure from the end of the 17th century. Its peacefulness is extraordinary and the frescoes are impressive in colour, composition, and degree of preservation; they reminded me a lot of Voroneţ Monastery in Bucovina. Admission is free of charge, but donations are welcome. Taking photographs is not allowed inside the monastery.
Pottery colours
-          Curious to learn more about Horezu pottery, we headed to Olari Village, where Alina Iorga, master potter, provided many insights on her art. Part of a fourth generation of master potters, Alina passed this wonderful tradition to her children, who are also very talented in crafting and painting the items by using the traditional colours of red, black, white, and green, to which blue is sometimes added. Horezu pottery is claimed to be one of the most natural types of pottery, because it actually represents painting by clay on clay. You can contact Alina and Liviu Iorga on their Facebook page or reach them at house no. 139 in Olari or at 0760092599.  
@ The Museum of Trovants
-          It was time for a geological phenomenon unique to Romania: the trovants. These are stones or sandstone concretions that secrete cement and appear to be growing. You can stop for a few minutes at the Museum of Trovants, situated on the way from Horezu to Râmnicu Vâlcea, in Costeşti Village. You will not regret it! The admission is free of charge. Access is only allowed by foot.
-          We arrived in Râmnicu Vâlcea just in time for lunch and dessert, after driving 44 km. We decided to have lunch at Hanul Haiducilor, a restaurant oozing tradition and personality. The portions are huge here and the food is great; I was not thrilled with the service, but I would however recommend a lunch here. A stopover in Râmnicu Vâlcea is incomplete without a visit to ‘Arkadia’ Sweetshop, one of the most enticing sweet experiences of my life. Warning: Making a choice will be hard!
-          We exited Oltenia, passing through Muntenia on our way home. We drove 60 km to Poienari Fortress – an attraction that had been on my ‘must-see’ list for a long time. Be prepared to climb the 1480 steps to the top of the cliff, situated 800 m above sea level. You will be welcomed by breathtaking views and by some impressive ruins dating back to the 13th century and having actually been a secondary residence to Vlad the Impaler. Admission fees: 5 lei (adults); 2 lei (children, students) | Opening times: (in summer) 9:00am – 7:00pm (Su-Mo) Avoid weekends and holidays, as it can get pretty crowded!
The view from Poienari Fortress: breathtaking!
-          Right before heading back to Braşov, we drove the extra 11 km to Vidraru Dam, which is – in my opinion – the most impressive dam in Romania, with the rocketing heights contrasting with the peacefulness of the water (fancy a boat ride on the lake?).   

In the end, I realised that I was as intimidated by the allure of Retezat Mountains as I was impressed by the time spent in Oltenia. It felt good, it felt welcoming, it got me closer to discovering the essence of my people!

When in the area:
-          During late April or early May, do go on a rafting adventure down Jiu River. It will live up to any standards!
-          Approx. 12 km on the way from Horezu to Craiova, in Oteşani, there is another trovant ‘populated’ area, on the banks of Gresarea Brook. We’ve searched for them, but were unsuccessful. You can get lucky!

Monday, 29 April 2013

Ce facem de 1 Mai?



Este iar acea perioadă a anului. Spunem „rămas bun” zăpezii şi începem să ne pregătim oficial pentru vară. Trebuie să vă mărturisesc că ador această trecere, pentru că aduce cu sine două dintre cele mai frumoase luni pentru călătorii în România – mai şi iunie –, în care căldura nu este sufocantă, precipitaţiile nu sunt cu nemiluita, dar verdele crud al ierbii, roşul macilor şi miresmele de sfârşit de primăvară îţi umplu sufletul.
Ce faceţi de 1 Mai? Cu timpul care ne e vrăjmaş şi cu orele suplimentare de la serviciu, poate că veţi avea ocazia pentru o evadare de doar o zi, aşa că m-am gândit să vă ajut cu nişte idei de călătorie tematice.  
Traseele sunt concepute pentru o deplasare din centrul ţării, cu începere de la ora 8:00-9:00, cu mijloace de transport personale, pe distanţe (dus-întors) care să nu depăşească 500 km. 

a)      Pe urmele dacilor
Obiective de atins: Cetatea Costeşti, Sarmizegetusa Regia
De ce aţi merge acolo: Legătura noastră cu dacii este într-atât de veche şi de strânsă încât poate fi considerată mistică. Este de-ajuns să vă plimbaţi preţ de câteva ore prin zona care a găzduit cele mai importante cetăţi dacice din vechime şi veţi înţelege că şi natura este practic complice, susţinând ideea de tainic şi special.
Sugestii de vizitare: Consideraţi Orăştie ca punct de plecare pentru vizitarea cetăţilor, oraş care mai găzduieşte simboluri dacice, asemeni statuii închinate Regelui Burebista sau drapelului dac – faimosul şarpe cu cap de lup.
Pentru o experienţă totală, începeţi cu explorarea cetăţii Costeşti, cetate dacică ce a avut scopul strategic de apărare a drumului spre capitala Sarmizegetusa Regia şi care a fost distrusă în urma ultimului război daco-roman (106), nemaifiind reconstruită. Conduceţi spre satul Costeşti, până la baza dealului pe care se găsesc ruinele cetăţii, urmând indicatoarele, apoi începeţi pe jos urcuşul uşor, care vă va încărca bateriile cu siguranţă şi vă va da o stare de spirit extraordinară, prin priveliştile care vă vor înconjura. Zăboviţi preţ de câteva zeci de minute pe coama dealului, admirând ruinele şi imaginându-vă cum ar fi arătat cetatea în vremurile ei de glorie, apoi coborâţi înspre maşină şi urmaţi indicatoarele spre Grădiştea Muncelului. Va fi posibil să vă deplasaţi cu maşina doar o porţiune. Apoi, va trebui să începeţi mersul pe jos, prin pădure. Sarmizegetusa Regia vi se va dezvălui semeaţă şi misterioasă, ca o oază în mijlocul pădurii. Vă vor impresiona cu siguranţă discurile solare, copacii ocrotitori din jurul cetăţii şi vibraţiile extraordinare pe care le emană cea mai mare dintre cetăţile dacice cunoscute. 
La Cetatea Costeşti

b)     Biserici fortificate transilvănene
Obiective de atins: Viscri, Saschiz, Biertan
De ce aţi merge acolo: Aceste trei locuri au un iz de vechi foarte accentuat şi vă permit cufundarea într-o poveste medievală. Gradul de conservare pe care îl prezintă cele mai importante atracţii din aceste zone este unul foarte ridicat, iar individualitatea fiecărei localităţi vă va uimi şi încânta prin farmecul atemporal pe care-l manifestă.
Sugestii de vizitare: În funcţie de zona din care porniţi în această scurtă călătorie, veţi putea începe fie cu Viscri, fie cu Biertan.
Drumul (recomandat) spre Viscri este din Comuna Buneşti la stânga, pe sensul de mers dinspre Braşov înspre Sighişoara. Drumul nu este unul extraordinar de bun, dar ajunşi în Viscri, vă veţi da seama că a meritat! Această localitate este una dintre cele mai pitoreşti în care mi-a fost dat să merg vreodată şi parcă fiecare casă îţi spune o poveste, prin colorit şi arhitectură. Cea mai veche biserică fortificată din Transilvania (1210) este deschisă între 10:00 – 13:00 şi între 15:00 – 18:00 (zilnic, aprilie-octombrie); bilet de intrare: adulţi: 4 lei; studenţi şi grupuri: 2 lei; copii: gratuit. Se oferă ghidaj pentru grupuri de min. 5 persoane (inclus în preţul biletului). În cazul în care găsiţi totuşi închis, cheia o puteţi solicita de la casa cu nr. 141 (Dna. Sara Dootz). Vă veţi putea alina setea la cafeneaua aflată pe drumul înspre cetate, cumpăra produse tradiţionale (faimoasele şosete de Viscri) din magazinul aflat la 100 m de cetate şi stăpâni foamea cerând detalii la numărul de telefon 0742077506 (deoarece în Viscri nu există restaurante şi se pot servi doar mese la comandă).
Pe drumul dintre Braşov şi Sighişoara, veţi găsi localitatea Saschiz, ce vă va încânta prin liniştea şi pitorescul său. Puteţi vizita Biserica Fortificată din centrul localităţii (10:00-18:00 (lu, mie-du), aprilie – octombrie; bilet de intrare: adulţi: 4 lei; copii: 2 lei), construită în secolul al XV-lea de coloniştii saşi şi impresionantă prin modul în care elementele de consolidare au fost adaptate la arhitectura bisericii. Dacă aveţi o oră în plus la dispoziţie, faceţi o plimbare pe jos până la Cetatea Saschiz, ce vă oferă o privelişte deosebită asupra împrejurimilor (urmaţi drumul care trece pe lângă biserica fortificată, apoi indicatorul „Cetate” – pe jos –). Cetatea a fost construită în 1347 cu scop defensiv şi prezintă o singură structură întreagă – fântâna de 65 metri care se spune că ar face legătura printr-un tunel secret cu centrul Saschizului. Nu uitaţi să vizitaţi Centrul de Informare Turistică (10:00 – 18:00, aprilie – septembrie) de lângă biserica fortificată, de unde puteţi achiziţiona delicioasele dulceţuri de Saschiz.
Accesul spre Biertan se face de la o intersecţie aflată la 2/3 din distanţa dinspre Sighişoara înspre Mediaş. Biserica Fortificată (10:00 – 17:00, zilnic, aprilie – octombrie; bilet de intrare: adulţi, grupuri, studenţi: 5 lei; ghidaj inclus în preţul biletului (română, engleză, germană)) de aici vă va încânta prin izul puternic săsesc şi prin elementele foarte bine păstrate din secolul al XV-lea. Ca o curiozitate, uşa sacristiei, realizată în anul 1515, a fost premiată la o expoziţie de la Paris în anul 1910. Sistemul este prevăzut cu 19 încuietori acţionate concomitent de o singură cheie. Accesul la biserică, printr-o scară acoperită, adaugă un plus de romantism acestui loc ce vă va cuceri prin priveliştile asupra satului, marcate deopotrivă de atemporalitate şi linişte.  

Biertan

c)      „Specialităţi” ale naturii
Obiective de atins: Vulcanii noroioşi de la Pâclele, coloanele de bazalt de la Racoş
De ce aţi merge acolo: Vulcanii noroioşi sunt un fenomen rar, mai ales în Europa, unde mai există în Republica Moldova, Rusia, Ucraina şi Italia. De aceea, o vizită în Judeţul Buzău este un privilegiu, iar peisajul selenar nu vă va dezamăgi.
În ceea ce priveşte coloanele de bazalt de la Racoş, a ajunge în acest sat este o aventură în sine, iar coloanele sunt splendide, mai ales văzute de sus – urmează şi detaliile. 
Sugestii de vizitare: Conduceţi înspre Pâclele Mici (urmaţi indicatoarele) din Judeţul Buzău. La intrarea în rezervaţie, veţi putea parca şi achita biletul pentru vizitare (adulţi: 4 lei; copii: 1 leu). Pentru vizitarea Pâclelor Mari, urmaţi drumul care trece prin faţa Rezervaţiei Pâclele Mici (întrebaţi, pentru siguranţă). Drumul este prost şi poate fi parcurs doar parţial cu un mijloc de transport, drumul putându-se apoi continua pe jos. Sunt în jur de 4-5 km.
Pentru coloanele de bazalt de la Racoş, puteţi conduce via Sf. Gheorghe înspre Racoş. La intrarea în sat (atenţie – drumurile nu sunt într-o stare foarte bună!), întrebaţi localnicii de drumul înspre „Vulcan”. Veţi urca astfel pe unul dintre dealurile din apropiere şi veţi ajunge la un lac cu apă verzuie – craterul vulcanului stins din care s-a exploatat pentru o perioadă zgură. Coloanele de bazalt formate în urma răcirii rapide a lavei vulcanice pot fi admirate în toată splendoarea lor de pe un platou aflat în stânga lacului. 
Pâclele Mici
      
Să aveţi un 1 Mai reuşit! ;) Şi aştept din partea voastră propuneri care să le completeze pe ale mele!